Templul Erechtheion de pe Acropola din Atena

Erechtheion sau Erechtheum este un templu antic grecesc construit pe Acropola din Atena intre anii 421 si 406 i.C. in Epoca de Aur a orasului pentru a adaposti o veche statuie de lemn a zeitei Atena si pentru a glorifica marele oras aflat intr-un moment de maxima putere si influenta. Templul Erechtheion a avut o istorie tulburata marcata de neglijenta precum si de folosirea sa in cele mai nefericite feluri insa datorita pozitiei din care vegheaza asupra orasului si a verandei cu cele sase celebre cariatide, ramane una dintre cele mai remarcabile cladiri ale antichitatii.

Templul Erechtheion

Proiectul de a inlocui cladirile de pe Acropole distruse in urma invaziei persane din anul 480 i.C. a inceput in 447 i.C., sustinut fiind de Pericle, supervizat de Phidias si finantat de trezoreria Ligii Deliane. Din efortul de reconstructie au rezultat Partenonul, noua Propylaea, Odeion si Templul lui Hefaistos. Ultima piesa care a completat acest superb complex de temple de pe Acropole a fost Erechtheion, a carui constructie a inceput in 421 i.C. in timpul perioadei cunoscuta sub numele de Pacea lui Nicias, o perioada din timpul Razboiului Peloponesiac. Lucrarile au fost insa intrerupte atunci cand ostilitatile dintre Atena si Sparta au fost reluate, ceea ce a insemnat ca templul a fost finalizat abia in anul 406 i.C. sub coordonarea arhitectului Philocles.

Erechtheion isi ia numele de la semi-zeul Erechtheus, un rege mitic al Atenei si a fost ridicat pentru a adaposti un obiect de cult de mare valoare, o statuie antica a zeitei Atena. Aceasta statuie si-a mentinut importanta religioasa chiar daca in Partenon aparuse gigantica statuie din fildes si aur a aceleiasi zeite. Cladirea a avut si alte roluri desi in principal a fost templu pentru alte culte mai vechi. Aici adeptii unor alte culte ii venerau pe Erechtheus, pe fratele sau Boutes, pe Pandrosos, pe primul rege mitic al Atenei, Kekrops sau Cecrops, cel care era jumatate om, jumatate sarpe si pe zeii Hefaistos si Poseidon.

Ca mai toate cladirile ridicate in aceasta perioada, si Erechtheion este construit din marmura de Pentelic care era extrasa din muntele Pentelicus si era apreciata pentru albul pur si rafinamentul sau. Materialul contine si urme de fier care de-a lungul timpului s-a oxidat, marmura capatand astfel o culoare usor aurie, lucru observabil cu precadere la rasarit si la apus.

Templul Erechtheion

Planul exact al cladirii a fost greu de refacut din cauza schimbarilor prin care a trecut cladirea de-a lungul secolelor. Natura cumva asimetrica a cladirii creaza ceva confuzie mai ales ca apare in contrast cu simetria perfecta a cladirii din vecinatate, Templul Partenon. Situatia nu este ameliorata nici de panta neregulata a pietrelor de la fundatie. Podeaua cladirii este cu trei metri mai jos in partea de nord fata de partea estica. Naosul masoara 22 de metri lungime si 11 latime si este impartit in patru camere, dintre care cea mai mare era folosita pentru a adaposti statuia din lemn de maslin a zeitei Atena Polias, imbracata intr-o roba si care era plimbata in timpul procesiunii panatenaice ce avea loc o data la patru ani. In fata statuii se gasea o lampa de aur cu un cos de fum din bronz in forma de palmier si un fitil din azbest care ardea in continuu. Sarpele sacru, despre care se credea ca este o incarnare a lui Erechtheus, era tinut si el intr-una din camere si avea rolul de gardian al orasului. Despre acest sarpe se stie ca era foarte bine ingrijit si hranit chiar cu prajituri cu miere.

In celelalte camere ale templului se gaseau diferite alte accesorii sau decoratii cum ar fi o statuie a lui Hermes si un scaun despre care se credea ca era facut de marele arhitect Dedalus, celebru pentru proiectarea Labirintului din Creta unde traia Minotaurul si pentru faptul ca era tatal lui Icarus, cel care a zburat prea aproape de soare cu aripile lui artificiale si astfel s-a inecat in Mediterana. Templul mai adapostea si diferite relicve din razboaiele impotriva persilor. Sase coloane in stil ionic inalte de aproape sapte metri sprijina intrarea principala. In partea nordica este o veranda dedicata lui Poseidon Erechtheus (o versiune locala a zeului) care marcheaza locul unde zeul a lovit cu tridentul si a dat nastere unui izvor cu apa sarata. Tot aici se gaseste si un altar inchinat lui Zeus Hypatos, intrucat se credea ca tot aici era si locul unde Zeus l-a traznit pe Erechtheus cu un fulger ca gest de razbunare pentru moartea lui Eumolpos, un fiu al lui Poseidon. Din acest motiv, acoperisul are o apertura in acest loc. In jurul acestui alar exista alte sase coloane ionice cu o inaltime de 7.6 metri care au aceiasi trasatura ca cele de la Partenon: sunt mai groase la baza ceea ce creaza impresia ca sunt perfect drepte. Veranda Cariatidelor se gaseste pe partea sudica a templului.

Planul templului Erechtheion

Intreaga cladire era initial inconjurata cu o friza inalta de 63 de cm in stil ionic, insa aceasta a fost atat de rau afectata de trecerea timpului incat a fost imposibil de determinat pana si tema generala a acesteia. Ce se stie despre ea este ca a fost sculptata in marmura de Paros si aplicata pe un fundal albastru inchis sau gri din marmura eleusiniana. Acoperisuri inclinate din lemn si tigla acopereau naosul si veranda nordica, in timp ce veranda cariatidelor avea un acoperis plat. Intr-un colt al cladirii se gasea maslinul sacru, un dar de la zeita Atena, pentru care aceasta fusese declarata protectoarea orasului.

Cariatidele de la Erechtheion

Vedetele Templului Erechtheion sunt fara doar si poate Cariatidele. Figurile sculptate cu atata rafinament nu sunt ceva unicat, existand si alte exemple in arhitectura din perioada arhaica, cu precadere la trezoreriile din locurile sfinte cum ar fi Delfi sau Olimpia. Hainele dorice si parul foarte complicat sunt redate in detalii foarte fine. Tinuta curajoasa si ferma, cu un picior drept si unul arcuit, confera impresia ca sarcina de a sustine acoperisul verandei este una care nu necesita nici un pic de efort. De asemenea, piciorul drept creaza falduri in robele cariatidelor asemenea canelurilor dintr-o coloana ionica obisnuita. Initial, statuile isi ridicau putin roba cu o mana si cu cealalta tineau vasele oferite in scop ritualic. Acest aspect este legat de faptul ca se crede ca mormantul regelui mitic Cecrops se gaseste sub cladire iar bautura din vase era turnata de Cariatide pe pamant ca ofranda pentru cel mort. Cariatidele de pe Acropole sunt replici. Cinci dintre originale se gasesc in Muzeul Acropole iar a sasea se afla la British Museum.

Veranda Cariatidelor de la Erechtheion

Ca multe dintre cladirile clasice, si Templul Erechtheion a avut o istorie zbuciumata. Afectat de un incendiu la numai zece ani de la construirea sa, a fost reparat in 395 i.C. In secolul al VI-lea d.C. a fost transformat intr-o biserica crestina, iar francii l-au transformat intr-un mic palat. In 1460 d.C. templul a devenit harem pentru guvernatorul turc al Atenei. In 1801, Lordul Elgin a primit permisiunea de la autoritatile turcesti sa ia orice sculptura sau basorelief doreste, acesta alegand una dintre cariatide dar si una dintre coloanele templului. In 1833 au inceput sapaturi arheologice sistematice pe Acropole iar din 1836 pana in 1842 Templul Erechtheion a fost partial reconstruit. Alte sapaturi arheologice au avut loc in 1885 si de-a lungul secolului al XX-lea.