Scurt istoric Atena - Istoria Atenei

Istoria Atenei se confunda practic cu istoria Greciei din cauza ca acest oras nemuritor a fost pentru multe secole de-a randul inima lumii elene si liderul incontestabil al acestei civilizatii. Desi comune cu toate celelalte orase grecesti, originile Atenei sunt prea indepartate pentru a putea fi stabilite cu exactitate. Zidul care inconjoara Acropole, ramasitele arheologice din neolitic, urmele lasate de oamenii din epoca de bronz si o serie de dovezi pre-elene dovedesc ca Atena a fost locuita din cele mai vechi timpuri.

Atena a fost probabil cea mai mare dintre comunitatile atice, cu regele sau care locuia pe Acropole a carui memorie s-a perpetuat cu ajutorul templului lui Erechtheion. Un trib din Maraton, din care atenienii secolelor urmatoare spuneau cu mandrie ca se trag, a invadat orasul si a devenit predominant. Sub domnia lui Cecrops, primul rege cunoscut al Atenei, si a succesorilor sai, Atena s-a dezvoltat ca marime si importanta, absorbind incet dar sigur comunitatile mai mici din jur cum ar fi Atica, pana cand sub domnia lui Tezeu au fost unite sub comanda acestuia.

Cu 1100 de ani inainte de era noastra, Dorienii au invadat Peloponesul si au prapadit totul in calea lor, nimeni nereusind sa ii opreasca. Parea ca nicio armata a vremii nu le poate sta in cale, iar Atena se afla la un pas de disparitie. Locuitorii Atenei s-au inarmat pentru a isi apara orasul cu un sentiment prevestitor al dezastrului si infrangerii in fata unui inamic mult mai puternic. Profetii au spus ca Atena isi poate asigura victoria numai prin moartea regelui sau. Regele Codrus s-a decis sa se sacrifice pentru a isi salva poporul. Strecurandu-se deghizat in tabara dorienilor, a provocat o incaierare in care a fost ucis. Cand invadatorii au realizat ca cel ucis era chiar regele Atenei, Codrus, s-au imbatat cu acest succes si s-au retras, iar Atena a fost astfel salvata.

Din moment ce nu exista niciun succesor demn de un asemenea rege eroic, guvernarea a fost preluata de nobilime. Aceasta a ales trei reprezentanti numiti arhonti, care tineau loc de rege si imparteau puterea acestuia. Puterea armata a fost data unui comandant militar suprem. Aceasta reforma nu a satisfacut masele populare care nu erau prea increzatoare in concentrarea intregii puteri in mainile aristocratiei. Poporul atenian a cerut o constitutie scrisa. In anul 594 i. Ch. nobilii au daruit intreaga putere de a reforma noul stat unuia dintre ei, Solon, care se bucura de incredere atat din partea nobililor cat si a taranimii. Pentru prima data in istoria lumii, poporul a primit o forma de participare la guvernarea statului, anumite drepturi politice si o constitutie. Mai tarziu au inceput sa se organizeze alegeri anuale pentru postul de arhont. Cu toate aceste reforme linistea nu a fost asigurata, eixstand in continuare multe nemultumiri si mai multe revolte au amenintat existenta primului stat democratic.

In anul 546 i.Ch., Peisistratus, un distins si curajos om de stat a luat puterea si s-a intitulat dictator. Sub conducerea sa autoritara, Atena a prosperat din plin. Acesta a adoptat o serie de masuri care au incurajat comertul si mestesugurile iar prin protejarea agriculturii a pus bazele dezvoltarii unei surse principale de exporturi a Atenei, maslinele. Prin politica sa externa foarte viguroasa, pentru prima data, Atena a devenit o putere in zona Marii Egee. Posteritatea ii este indatorata acestui mare iubitor al artelor datorita faptului ca el este cel care a ordonat pregatirea primei versiuni a operei lui Homer, Iliada si Odiseea. De asemenea tot el a impodobit orasul cu monumente a caror splendoare a fost ulterior depasita doar de cele din Epoca de Aur a Atenei lui Pericle. Peisistratus a murit in anul 527 i.Ch. Desi un dictator, acesta a fost un conducator luminat si bine-voitor caruia i-a pasat mult de interesul omului de rand si a pus capat abuzurilor nobilimii. Fii sai insa, in special cel mai mare, Hippias, au fost niste tirani brutali care si-au exercitat puterea doar in interes propriu. Ei au ridicat nivelul de nemultumire al atenienilor atat de mult incat in anul 514 i.Ch. s-a organizat o conspiratie iar conducatorii acesteia, doi patricieni, Harmodios si Aristogeiton, l-au ucis pe fratele mai tanar, Hipparchus. Hippias a fost exilat iar libertatile civice au fost redate poporului.

Victoriile rasunatoare asupra persanilor de la Maraton, in 490 i.Ch. si mai ales glorioasa batalie de la Salamis din anul 480 i.Ch., in care Temistocle s-a dovedit un conducator naval genial, au pus bazele suprematiei Atenei asupra celorlalte orase stat elene. Un politician cu o viziune deosebita, Temistocle a cunoscut si triumfuri diplomatice pe langa cele militare. Prin prelungirea negocierilor cu Sparta el a castigat timpul necesar pentru a fi terminate fortificatiile orasului, care fusesera distruse de persani in timpul celei de-a doua invazii.

Alexandru cel Mare a tratat Atena preferential si i-a oferit o mare autonomie. Desi in perioada imperiului sau, Atena si-a pierdut suprematia in stiinta si invatatura in favoarea Alexandriei, Atena era inca considerata inima filosofiei iar piesele de teatru faceau cunoscuta viata Atenei in toata lumea civilizata.

Politicile lui Temistocle au fost continuate de succesorul sau, Cimon. Dominatia Atenei asupra celorlalte orase stat din Asia Mica a fost consolidata si nicio nava inamica nu mai indraznea sa apara in apele Marii Mediterane. Pe langa faptul ca era un strateg desavarsit, Cimon era si un mare iubitor al artelor. A infrumusetat orasul si l-a angajat pe prietenul sa intim, marele pictor Polygnotus din Thasos, sa execute fresce ample care sa comemoreze faptele glorioase ale atenienilor.

Anul 460 i.Ch. corespunde sfarsitului lui Cimon si aparitiei pe scena istoriei a rivalului sau politic, Pericle, care a condus destinele statului, inclusiv perioada timpurie a razboiului peloponesiac, pana la moartea sa in anul 429 i.Ch. Un aristocrat dar in acelasi timp lider al miscarii democratice, acesta a fost un fervent sustinator al drepturilor poporului. In timpul administratiei sale, Atena a atins apogeul grandorii sale, iar cel mai stralucit secol din istoria Greciei este cunoscut sunt numele de Epoca lui Pericle. Atena avea in aceasta perioada o flota extraordinara de trei sute de vase si o armata de treizeci de mii de soldati antrenati si foarte bine inarmati. Fortificatiile sale se extindeau pana la portul Pireu. Era imuna in fata atacurilor atat de pe mare cat si de pe uscat, in timp ce prosperitatea comerciala si tributurile Ligii de la Delos umpleau trezoreria. In aceasta perioada Atena a devenit cel mai bogat oras dintre orasele grecesti.

Daca prosperitatea Atenei era foarte mare in aceasta perioada, realizarile sale in fiecare ramura culturala au fost incomparabil mai mari. O intreaga pleiada de arhitecti, sculptori si pictori, impreuna cu asistentii lor, foarte inzestrati si ei au impodobit orasul cu o multime ametitoare de temple, cladiri publice si alte opere de arta. Tot in aceasta perioada si literatura s-a aflat la inaltime, luand nastere o multime de capodopere. Tot in Atena lui Pericle, se gasesc si originile logicii, eticii, retoricii si istoriei. Detinand suprematia in arta razboiului si a pacii, Atena a fost cel mai ilustru oras al antichitatii si parea destinat sa dainuiasca pentru totdeauna, dar zeii neconsecventi erau invidiosi pe fericirea aceasta care era comparabila cu a lor.

Izbucnirea Razboiului Peloponesiac in anul 431 a fost prima nenorocire dintr-o serie intreaga care a lovit orasul. La doi ani de la izbucnirea acestei lupte dintre Atena si Sparta pentru hegemonia Greciei, Atena a suferit o pierdere ireparabila prin moartea prematura a lui Pericle in timpul epidemiei de ciuma care a devastat orasul. La 12 ani distanta, tradarea nepotului lui Pericle, Alcibiades, a fost cauza unei calamitati si mai mari.

Idolatrizat de mase, Alcibiades era un demagog lipsit de scrupule care si-a servit orasul natal doar atunci cand i-a fost de folos. In ciuda opozitiei mai multor generali experimentati a reusit sa-i convinga pe concitadinii sai sa porneasca in Expeditia Siciliana din anul 415 si a fost numit drept unul dintre comandanti. La putin timp dupa ce flota a pornit la drum, a fost rechemat pentru a fi judecat de sacrilegiu, dar a fugit in Sparta unde a tradat planurile Atenei de a invada Sicilia.

Infrangerea crunta a flotei sale inainte de Syracuse cu pierderea a patruzeci de mii de oameni si 240 de vase, a zdruncinat prestigiul naval al Atenei iar in anul 404 dupa 27 de ani de razboi, sub povara epuizarii si a infometarii, a fost fortata sa capituleze in fata rivalei Sparta.

Desi infrangerea a privat Atena de conducerea statelor elene, aceasta si-a pastrat eminenta culturala. Piesele lui Euripide si Aristofan, sculpturile lui Praxiteles si Scopas, picturile lui Zeuxis si lucrarile filosofice ale lui Platon marcheaza aceasta perioada ca una cu adevarat stralucitoare in istoria artelor.

In timpul razboiului cu Corint a avut loc o renastere a puterii navale a Atenei sub Conon, a carui armata a directionat navele spartane spre batalia istorica de la Cnidus (394 i.Ch.). Dupa intoarcerea triumfala, Conon a ordonat constructia lungilor ziduri pe care Atena fusese obligata de spartani sa le darame la sfarsitul razboiului peloponesiac. Aceste ziduri au completat lantul defensiv urias al orasului. Un drum lung de 8 km si lat de 170 de metri, protejat de-o parte si de alta de ziduri inalte de 18 metri si groase de 3 metri, asigura comunicatia intre oras si portul Pireu.

In secolele ce au urmat in sud a aparut un nou oras care a influentat istoria pentru multa vreme. Pe Bosfor s-au hotarat in perioada urmatoare destinele unei parti importante a lumii. Sub dominatia Bizantina, Pertenonul si alte temple glorioase au fost transformate in biserici crestine, iar in anul 529 Constantinopolul a ordonat inchiderea celebrelor scoli filosofice ateniene si confiscarea bibliotecilor lor. Atena nu mai reprezenta decat un nume. Orasul a intrat intr-un con de umbra pentru multa vreme nemaireusind niciodata sa se ridice la gloria de odinioara.

Dupa cucerirea Constantinopolului in anul 1204, contele burgund Otto de la Roche a fost numit lord al Atenei, care mai tarziu a fost ridicat la rang de ducat de catre Ludovic al IX-lea. Contele si-a stabilit resedinta pe Acropole. Dupa moartea ultimului duce al casei de la Roche, ducatul a trecut in posesia lui Gautier de Brienne, ultimul duce francez al Atenei. Acesta a murit in lupta de la Copais, unde o armata de catalani aventurieri au macelarit cavaleria franceza. Catalanii au terorizat tara timp de saptezeci de ani pana cand au fost infranti de alta hoarda de mercenari spanioli.

A urmat o noua perioada foarte lunga de ocupatie turceasca. In anul 1821 marea revolutie impotriva dominatiei turcesti, care durase aproape patru secole, a dus la daramarea zidului Paleric, care se intindea pana la orasul de pe coasta Phaleron si proteja golful legandu-l de Pireu. In 1834 Atena a devenit capitala Greciei si dupa un an au avut loc alegeri fiind ales primul primar al Atenei. In zilele noastre Atena este un oras cosmopolit unde pot fi admirate dovezile unei istorii ce se intinde peste sapte mii de ani.