Valencia - Scurt istoric


Fondata in anul 138 I.Hr. sub conducerea consulului Decimus Junius Brutus, Valencia a fost o asezare pentru soldatii de rand carora li se oferea si pamant in apropierea noii asezari. Sapaturile arheologice au scos la suprafata dovezi ale primei asezari de aici cum ar fi gropi pentru stalpii de sustinere a cabanelor din lemn si corturilor unei tabere care cativa ani mai tarziu a lasat probabil locul unei asezari permanente cu constructii ceva mai durabile. Valentia asa cum era ea numita de romani, a prosperat rapid si nu a trecut prea mult timp pana cand a inceput sa bata chiar propria moneda.

Quintus Sertorius - pictura de Gerard van der Kuijl
Quintus Sertorius - pictura de Gerard van der Kuijl

Orasul a fost ras de pe fata pamantului in anul 75 I.Hr. in timpul razboiului dintre Pompei si Sertorius. Sapaturile dintr-un sit arheologic din apropiere de La Almoina au scos la iveala trupuri dezmembrate ale mai multor soldati impreuna cu armele lor ceea ce indica faptul ca in acel loc a avut loc o incaierare. Ca urmare a conflictului se pare ca asezarea a fost aproape complet abandonata pentru mai bine de jumatate de secol.

De la jumatatea primului secol al erei noastre, Valencia a inceput sa recupereze timpul pierdut si a pornit intr-o calatorie prin istorie care a insemnat o perioada foarte indelungata de prosperitate si dezvoltare urbana ce s-a vazut prin bunastarea locuitorilor sai, prin cresterea dimensiunii orasului si prin construirea de mari cladiri publice cum ar fi un forum si un amfiteatru. Proiecte importante de infrastructura au fost de asemenea duse la indeplinire, printre ele numarandu-se un port fluvial si un sistem de alimentare cu apa, serviciu de care locuitorii Valenciei nu au mai avut apoi ocazia sa-l foloseasca pana spre mijlocul secolului al 19-lea.

Valentia nu a fost imuna la criza care a afectat restul Imperiului Roman in a doua jumatate a secolului al treilea si orasul a intrat in acea perioada intr-un declin in urma caruia granitele orasului s-au micsorat, intregi suburbii au fost abandonate si infrastructura s-a degradat. La jumatatea secolului al patrulea orasul era locuit de o comunitate crestina atrasa aici de amintirea lui San Vicente, un martir care a murit in Valencia in anul 304.

Un secol mai tarziu, in acelasi timp cu sosirea valurilor de invadatori germanici si pe fondul vidului de putere lasat de romani, biserica a preluat controlul orasului, inlocuind vechile temple romane cu asezaminte religioase crestine. In secolul al saselea, in timpul Episcopului Justinian, Valencia isi recapatase fosta glorie intr-o oarecare masura. Declinul fusese cel putin stopat si orasului capatase un rol important in consiliul regional. Valencia a capatat o importanta strategica deosebita, in urma invaziei bizantine in sud-estul Peninsulei Iberice din anul 554, armatele vizigote folosind orasul ca baza si fortificand vechiul amfiteatru roman. Expulzarea bizantinilor din 625 a fost urmata de o perioada neagra si putinele dovezi istorice din aceste vremuri sugereaza ca orasul s-a dezovltat prea putin in aceste timpuri.

Abia cateva secole mai tarziu, Valencia a inceput sa traiasca iarasi o noua perioada de glorie. In secolele 15 si 16, Valencia a trecut prin perioada cea mai prospera a sa. Era unul dintre cele mai importante centre de comert din intregul bazin al Mediteranei si in aceasta perioada s-a creat o structura sociala care inca influenteaza intreaga regiune, pana in zilele noastre.

Cresterea economica a fost evidenta si si-a lasat amprenta asupra culturii si artei din acea perioada. Multe dintre cladirile care astazi sunt obiective turistice marcante au fost ridicate atunci - printre acestea se numara Torres de Serranos sau El Micalet, turnul Catedrelei din Valencia. Arta a inflorit si ea sub influenta pictorilor flamanzi si italieni si a unor sculptori ca Damian Forment sau Goncal Peris. De asemnea scriitori ca Ausias March sau Sor Isabel de Villena au inceput sa creeze sub patronajul lui Alfonso cel Marinimos.

Alfonso cel Marinimos - bust atribuit lui Mino da Fiesole aflat la Muzeul Luvru
Alfonso cel Marinimos - bust atribuit lui Mino da Fiesole aflat la Muzeul Luvru

Secolul al 17-lea sub domnia lui Filip al IV-lea s-a caracterizat prin idei absolutiste. Regele a eliminat privilegiile de care orasul se bucura. Acest fapt a dus la tensiuni si nemultumiri sociale care mai apoi au dus la proteste. Turbulentele s-au agravat si au degenerat intr-o serie de evenimente nedorite pentru ca mai apoi o epidemie de ciuma sa faca ravagii. Evenimentul care a insemnat una dintre cele mai mari tragedii din istoria orasului a fost insa inundatia cauzata de raul Turia in 1651. In urma acestui dezastru populatia orasului a fost redusa cu o treime. Au urmat si o serie de decizii politice gresite, Valencia alaturandu-se factiunii pierzatoare in razboiul spaniol de succesiune.

Secolul al 18-lea este secolul in care Valencia s-a regasit si a devenit unul dintre pilonii filosofiei moderne, care si-a lasat amprenta asupra orasului. A luat nastere o societate economica a prieteniei in anul 1776, o organizatie care a adus imbunatatiri majore in industria agricola si promovat varietatea institutiilor culturale, civile si financiare. O perioada de instabilitate a urmat ca repercursiune a Revolutiei Franceze si in 1883 consiliul orasenesc a fost reorganizat. Posturile ereditare au fost desfiintate si au fost inlocuite cu o forma de organizare in care erau alesi reprezentatii dintre membrii burgheziei locale.

In Razboiul Civil, Valencia a luat partea guvernului republican si ca urmare a obtinut un loc in partid din noiembrie 1936 pana in octombrie 1937. Mai apoi cand Franco a venit la putere, orasul a avut grav de suferit din cauza acestei alegeri, intai in timpul asediului si blocadei instituite de trupele lui Franco si mai apoi in perioada de dupa razboi. Cultura locala a fost inabusita iar invatarea si vorbirea dialectului valencian erau lucruri strict interzise.

In 1957 a urmat inca o inundatie a raului Turia, apele ajungand pana la doi metri pe strazile orasului. A fost momentul cand s-a luat hotararea de a devia cursul raului care acum trece prin suburbii. Un alt plan a transformat albia secata a raului intr-un parc lung de sapte kilometri, care inconjoara practic centrul istoric.

In zilele noastre orasul Valencia se bucura de autonomia castigata in urma descentralizarii ce a urmat incarcerarii lui Franco din anul 1975. In ultimii douazeci de ani Valencia a trecut printr-o multime de transformari atat geografice cat si sociale. Acum este obligatoriu pentru orice copil sa invete valenciana, in dorinta de a reda generatiilor viitoare identitatea care aproape s-a pierdut in timpul regimului lui Franco. Valencia este astazi un adevarat centru cultural la nivel international, se mandreste cu o multime de obiective turistice care atrag vizitatori din toate colturile lumii si desi nu este usor, priveste cu incredere spre viitor.