Scurt istoric al orasului Sankt Petersburg

Sankt Petersburg a luat nastere in 16 mai 1703. In acea zi cel de-al saselea bastion al unei cetati de aparare a fost inaugurat in mod oficial pe insula Zayachy din cea mai larga parte a estuarului Nevei. Stabilirea cetatii a fost o incununare a unei succesiuni de evenimente ce a durat mai multe secole. Golful Finic, Lacul Ladoga, Lacul Onega si regiunea din jur au devenit arena luptelor dintre Novgorod, mai tarziu statul centralizat Rusia si tarile din jur, in special Suedia.

In 1240 Ducele Alexander Nevsky care a condus trupele Novogrodului i-a invins pe suedezi la confluenta dintre raurile Izhora si Neva. Cu toate acestea in 1617 in timpul domniei lui Mihail al III-lea cand vremurile grele tocmai pareau ca s-au terminat, Rusia a fost fortata sa semneze un tratat de pace cu Suedia cedand astfel regiunea Izhora. In felul aceasta o tara imensa ca Rusia a fost privata de iesirea sa la Marea Baltica.

In 1699, in timpul domniei tarului Petru cel Mare, Rusia a inceput pregatirile de razboi cu Suedia iar in anul 1700 a izbucnit razboiul care a durat 21 de ani si a rezolvat intr-un final o controversa ce a durat secole la rand. In toamna anului 1702 trupele rusesti au asediat Noteburg, o fortareata pe care Petru cel Mare o numea Schlesselburg (Orasul Cheie) si care a deschis drumul spre Neva. In mai 1703 fortareata Petru si Pavel a fost ridicata in insula Zayachy avand biserica inchinata celor doi sfinti in mijloc. Casa din butuci de lemn cunoscuta drept casa lui Petru cel Mare a fost si ea ridicata tot atunci pe malul drept al Nevei nu departe de fortareata Petru si Pavel. Data de 16 mai 1703 se considera a fi ziua in care a luat nastere orasul Sankt Petersburg. In mai 1704 constructia primei fortarete maritime, Kronstadt, a fost finalizata in Golful Finic. Locatia acestor trei fortarete a delimitat granitele viitoarei capitale a Rusiei si a suburbiilor acesteia.

In anul 1710 capitala Rusiei a fost mutata la Sankt Petersburg de la Moscova, iar in 1712 familia Tarului impreuna cu tot alaiul si principalele organisme guvernamentale s-au mutat si ele la St Petersburg. Pe 27 mai 1714 flota Rusiei condusa chiar de Petru cel Mare a reusit o victorie extrem de importanta la Capul Gangut, in marea Baltica, victorie ce a facut din Rusia un pion important in politica Europei si a inclinat balanta in Razboiul Nordic. Petru cel Mare a sustinut ideea unui oras bine planificat si cu o asezare bine definita. Domenico Tresini a fost primul arhitect care a conceput asezarea generala a centrului orasului Sankt Petersburg. Proiectele sale au fost folosite pentru constructia Palatului de Vara al lui Petru cel Mare, constructia cladirilor ministerelor si a Manastirii Alexander Nevsky, care avea o importanta deosebita in dezvoltarea orasului si a ideologiei tariste. Intentia lui Petru cel Mare a fost aceea de a muta moastele Sfantului Alexander Nevsky din orasul Vladimir in aceasta manastire pentru a ridica un memorial ce sa aminteasca de gloria armatei rusesti pentru totdeauna.

Jean Batist Leblon a fost arhitectul care a dus mai departe planul de dezvoltare al orasului Sankt Petersburg. Sub directa sa indrumare au fost ridicate cladiri ca Palatul Menshikov sau Kunstamera. Influenta sa si a sculptorului astrelli care a lucrat si el in oras in aceasta perioada, a dat nastere stilului specific baroc al orasului St Petersburg. Un moment tragic de pauza in dezvoltarea orasului a urmat imediat dupa moartea lui Petru cel Mare, cand opozantii sai au adus capitala inapoi la Moscova iar Sankt Petersburg a inceput usor usor sa decada. In 1730, Imparateasca Ana a ajuns pe tron si inca o data capitala a fost mutata la Sankt Petersburg. Imparateasa a incercat sa duca mai departe ideile inovatoare ale lui Petru cel Mare. In timpul domniei sale orasul a fost impartit in cinci parti, centrul fiind mutat in Insula Amiralitatii. Trei artere care pleaca din insula au fost terminate: Nevsky Prospect, Median Prospect si Voznesensky Prospect.

  • Tarul Petru cel Mare al RusieiTarul Petru cel Mare al Rusiei

  • Tarina Elisabeta a RusieiTarina Elisabeta a Rusiei

  • Ecaterina cea Mare a RusieiEcaterina cea Mare a Rusiei

Imparateasa Elisabeta a ajuns pe tron in 1741 si a redat Rusiei felul de a face lucurile ca pe vremea lui Petru cel Mare. Domnia Elisabetei a fost o perioada in care societatea a prins putere pentru a da nastere unei epoci glorioase unor transformari remarcabile. In aceasta perioada stilul baroc ar orasului Sankt Petersburg a fost implinit printr-o serie de creatii cum ar fi Palatul de Iarna, Manastirea Smolny si Biserica Sf Nicoale.

Imparateasa Ecaterina a II-a a fost recunoscuta pentru faptul ca a dus mai departe politica interna si de cucerire a lui Petru cel Mare. Dupa o serie de razboaie, Rusia a preluat Peninsula Crimeea si tarmurile Marii Negre, a recucerit regiuni rusesti de la Polonia si a realipit Kurlandia. Idei filosofice revolutionare si educatia deosebita a imparatesei au influentat in mod bun legislatia, politica si arta din acea vreme. A luat nastere clasicismul si au fost ridicate cladiri ca Academia de Arte Frumoase, Gostinny Dvor, Palatul de Marmura, Vechiul Ermitaj, Palatul Taurida, Palatul Yusupov, Institutul Smolny, Portile triumfale Narva, Cladirea principala a Amiralitatii, Cladirea Bursei si Catedrala Kazansky.

Imparatul Pavel I a continuat si el rearanjarea centrului orasului si a suburbiilor. In perioada domniei sale a fost construit Palatul Mikhaylovsky, un castel inconjurat de rauri de aparare cu o curte interioara, asemanator unui castel medieval. Imparatul Pavel I era foarte suspicios si mereu ingrijorat ca ar putea fi tradat si de aceea a facut acest palat cu multe pasaje si camere secrete. In 1800 palatul a devenit resedinta oficiala a familiei imparatului, dar dupa asasinarea sa de catre un grup de complotisti, familia sa s-a mutat inapoi in Palatul de Iarna.

In 1801 Imparatul Alexandru I a ajuns pe tron, iar in 1805 a izbucnit razboiul cu Napoleon. Moscova si Sankt Petersburg au ajuns sa fie amenintate de invazia trupelor franceze. Exista multe legende legate de orasul St Petersburg si una din ele este legata de aceasta perioada cand orasul a decis sa ridice un monument al lui Petru cel Mare. Un taran din satul Lakhta, Semen Vishnyakov a venit la autoritatile orasului si le-a spus ca este o piatra foarte mare in apropierea satului lui care se numeste Piatra Fulgerului si care ar putea fi folosita drept piedestal pentru monumentul dedicat lui Petru. Ideea ar fi fost foarte buna deoarece piatra cu pricina se spune ca ar fi fost escaladata chiar de Petru pentru a privi marea. Piatra era intr-adevar mare si cantarea aproape doua tone. A fost cu greu mutata si dusa la Sankt Petersburg in aproape doi ani. Piatra este piedestalul celei mai celebre statui a lui Petru cel mare cunoscuta sub numele de Calaretul de Cupru. Astazi se gaseste in centrul orasului langa cladirea Senatului. In 1812 Napoleon era la portile orasului si unii oameni au vrut sa dezmembreze statuia pentru a nu cadea in mainile francezilor dar oamenii care se pregateau sa-i infrunte pe francezi au nascut o alta legenda. In timpul noptii se auzea zgomot de copite de la Calaretul de Cupru care a aparut in fata stra-stra nepotului sau si i-a spus acestuia ca atata vreme cat statuia sa va fi pe piedestal orasul nu va fi infrant.

Victoria impotriva invaziei lui Napoleon si raidul de eliberare al trupelor rusesti in Europa s-au reflectat intr-o noua perioada de inflorire a orasului si dezvoltare drept capitala a unei Rusii marete. In aceasta perioada au fost ridicate noi cladiri si structuri deosebite printre care se numara si Catedrala Sf Isaac, cea mai mare catedrala din Rusia.

Au urmat evenimente politice dramatice dupa moartea lui Alexandru I. Succesorul la tron era Nicolae I dar in timpul juramantului, garda a refuzat sa ii declare credinta. Planul insurectiei era sa ocupe Palatul de Iarna, Fortareata Petru si Pavel si sa-i oblige pe senatori sa decreteze moartea monarhiei si instituirea democratiei. Aceasta a fost prima insurectie armata impotriva autocratiei rusesti care insa a esuat si a fost reprimata cu multa cruzime. In timpul lui Nicolae I, Rusia a purtat razboaie cu Persia si Turcia, aceasta perioada putand fi caracterizata printr-o dezvoltare industriala care a dus si la dezvoltarea orasului Sankt Petersburg. Sub Alexandru al II-lea Rusia avea mai multe probleme decat putea suporta, deoarece in vremea lui Nicolae I fusesera peste 500 de rascoale si razboaiele cu Turcia secatuisera tara. Alexandru al II-lea si al III-lea au incercat sa faca o serie de reforme si a urmat o perioada relativ linistita pentru intreaga tara. Reformele sociale si economice au pavat drumul pentru dezvoltarea capitalismului desi Rusia nu a reusit sa scape in totalitate de feudalism. Discrepantele sociale si disensiunile care s-au tot acumulat de-a lungul timpului, alaturi de razboaiele externe purtate de Rusia au condus spre revolutia din 1905-1907 care a fost acompaniata si de o serie de lovituri politice. Cele mai importante miscari si greve au avut loc in Sankt Petersburg.

In timpul domniei lui Nicolae al II-lea Rusia a tinut o serie de razboaie care au fost foarte greu de suportat de tara. Razboiul cu Japonia a dus la infrangerea flotei rusesti pe Insula Tsushima si la pierderea Portului Arthur (in China). In 1914 a izbucnit Primul Razboi Mondial si sub influenta anti-germana, Sankt Petersburg a fost redenumit Petrograd. Razboiul a fost fatal pentru autocratia rusa. Grupul de bolsevici condusi de Vladimir Ilici Lenin a provocat schimbarea regimului politic in Rusia. A urmat un razboi civil si un haos economic iar toate proprietatile au fost nationalizate. In aceasta perioada o mare parte din avutia culturala a Rusiei a fost vanduta de bolsevici strainilor, multe opere de arta ajungand in diverse tari din lume. La moartea lui Lenin in 1924, bolsevicii au redenumit orasul in Leningrad pentru a imortaliza numele conducatorului lor.

In urma mortii lui Lenin s-a iscat o lupta pentru putere din care a iesit victorios Stalin, care ura Sankt Petersburg atat pentru legatura sa cu tarismul cat si cu vechii revolutionari. Razboiul cu regimul nazist a devenit cel mai mare cosmar pentru Sankt Petersburg iar planurile lui Hitler erau ca Leningrad sa fie ras de fata pamantului. Blocada Leningradului a fost cea mai tragica perioada din cel de-al Doilea Razboi, perioada in care foarte multi oameni au murit. Leningrad a fost reconstruit dupa razboi, o sarcina aproape imposibila daca ne gandim ca o treime din cladirile sale fusesera afectate si infrastructura aproape complet distrusa. De-a lungul secolului 20 orasul a fost modernizat si renovat fiind astazi considerat unul dintre cele mai frumoase orase din lume. In anul 2003 s-au implinit 300 de ani de la fondarea orasului Sankt Petersburg si cu aceasta ocazie peste 130 de obiective din si din jurul orasului au fost renovate.