Scurt istoric al orasului Lisabona

Bogatii fara limite, incendii, epidemii, cel mai puternic cutremur inregistrat vreodata in Europa, revolutii si o dictatura. Toate acestea ne arata ca Lisabona a avut parte de multe suisuri si coborasuri.

Se spune ca Ulise a fost primul ce a calcat pe teritoriul Lisabonei insa Fenicienii s-au stabilit in mod cert aici acum mai bine de 3000 de ani, numindu-si orasul Alis Ubbo (Malul Incantator). Si alte popoare au recunoscut mai tarziu cat de incantatoare erau aceste teritorii. Grecii, Cartaginezii si apoi Romanii care au stat aici din anul 205 i.Ch. pana in secolul V d.Ch. Dupa o perioada de haos tribal, orasul a fost cucerit de Maurii din Nordul Africii in anul 714. Acestia au fortificat orasul pe care l-au numit Lissabona si i-au tinut la distanta pe crestini timp de 400 de ani.

In anul 1147, dupa un asediu de patru luni, luptatori crestini sub comanda lui Dom Afonso Henriques au cucerit orasul. In 1260 Alfonso al III-lea si-a mutat capitala aici din Coimbra, pentru ca beneficia de o pozitie strategica mult mai buna, datorita portului si faptului ca era orasul era mai central.

In secolele 15 si 16 Lisabona a inflorit ca un centru plin de opulenta al unui vast imperiu dupa ce Vasco da Gama a gasit o noua ruta navala spre India. Explozia de bunastare si bogatie a fost si mai puternica in secolul 18 cand s-a descoperit aur in Brazilia. Comerciantii au invadat efectiv orasul pentru a face negot cu aur, mirodenii, matasuri si bijuterii. Totul era o adevarata frenezie a dezvoltarii accelerate, sustinuta de bogatiile aduse din colonii.

La 9:30 dimineata, de Ziua Tuturor Sfintilor, pe 1 noiembrie 1755 totul s-a schimbat. Trei cutremure majore au lovit orasul in timp ce populatia se afla la slujbele religioase. Momentele urmatoare cutremurelor au adus un incendiu si mai devastator dar si un tsunami. Conform unor estimari din acele vremuri, 90.000 din cei 270.000 de locuitori ai Lisabonei au murit in acea zi fatidica. Mare parte din oras a devenit ruina si de atunci nu a mai reusit niciodata sa atinga statutul pe care-l avea inainte de dezastru. Lucrarile de reconstructie au inceput imediat intr-un mod cat mai simplu, ieftin si eficient. Astfel a luat forma baza orasului Lisabona de astazi. In acele vremuri a fost rostita de catre Marques de Alorna o fraza care a facut istorie - "Trebuie sa ne ingropam mortii si sa granim pe cei ramasi in viata".

In Noiembrie 1807, fortele conduse de Napoleon au ocupat orasul unde au ramas pentru patru ani, iar restul tarii impreuna cu Lisabona s-au cufundat in haos. Au urmat framantari politice, asasinate si multe schimbari la guvernarea tarii. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, desi in mod oficial neutra, Lisabona a adapostit numerosi spioni.

Revolte sangeroase au zguduit iarasi orasul in 1926 si 1974. In anii 1974 si 1975 au fost valuri masive de imigrari din fostele colonii africane, care au schimbat situatia demografica a orasului adaugand o bogatie culturala importanta. Dupa aderararea la Uniunea Europeana, fonduri foarte multe au fost investite in Portugalia si in special in Lisabona, propulsand economia si imbunatind infrastructura.

Astazi, Lisabona este un oras sigur, o capitala europeana in adevaratul sens al cuvantului si un centru turistic important, ce abunda in obiective turistice si atractii istorice.