Scurt istoric al orasului Barcelona


Originile orasului Barcelona dateaza de mai bine de 2500 de ani cand fenicienii si cartaginezii s-au stabilit in aceasta zona si pun bazele unui port comercial. Numele conducatorului cartaginez Amilcar Barca se afla probabil la originea numelui Barcino, folosit mai tarziu de catre Romani. Cartaginezii au fost inlocuiti de romani in secolul 1 I.Ch. care au stabilit capitala regionala la Tarraco (Tarragona de astazi). Barcelona are niste monumente istorice ce au supravietuit acestei perioade si care sunt concentrate in jurul cartierului gotic si in Placa Sant Jaume. In secolul al treilea, Barcina a luat locul orasului Tarraco ca si importanta si a devenit principalul fort roman din regiune. Zidurile romane, inca vizibile prin cartierul roman, au fost intarite pentru a putea face fata invaziilor francilor si popoarelor germanice.

Barcino - Reprezentare a Barcelonei antice
Barcino - Reprezentare a Barcelonei antice

Odata cu declinul Imperiului Roman au inceput invaziile vizigotilor care au ocupat Barcino in anul 415. Acestia au redenumit orasul in Barcinona. In secolele 11 si 12 comertul maritim a capatat o importanta tot mai mare, iar acest lucru a dus la o dezvoltare foarte mare a Barcelonei care ajunge sa fie la fel de importanta ca si Genova sau Venetia. Exista si din aceasta perioada o serie de monumente istorice cum ar fi biserica Sant Pau del Camp sau capela Santa Llucia din Catedrala. O colectie importanta de arta din aceasta perioada istorica exista la MNAC (Muzeul National de Arta Catalana) sau la Muzeul de Istorie a Orasului din Placa del Rei. Constructia catedralei a inceput in secolul al XIII-lea si arata exact cat de prosper era orasul in acea perioada. Multi conducatori ai orasului au fost mai interesati de a face avere decat de a promova comertul pe Marea Mediterana, cu toate acestea potentialul Barcelonei in comertul international, mereu a facut din el un punct de interes. Barcelona avea un statut unic si era considera partener al regatului Spaniei, astfel bucurandu-se anumite libertati cum ar fi scutirea de taxe. Costurile ridicate ale razboiului de 30 de ani cu Franta au facut ca nevoile spaniole de bani si soldati sa se rasfranga si asupra Cataloniei.


In 1640 o revolta impotriva Spaniei a inceput in Barcelona si s-a raspandit in intreaga regiune. Rebelii au trecut de partea regelui Ludovic al XIII-lea al Frantei. Populatia Cataloniei si bogatia adunata au fost decimate in urmatorii 16 ani odata cu asdiul Barcelonei de catre Don Juan Jose de Austria care a pus capat rebeliunii. Generalul care a cucerit orasul a fost un invingator generos si o actiune de reconstruire remarcabila a urmat razboiului. Toate eforturile au fost insa risipite in razboaiele din 1680 si 1690 contra Frantei.

Mai apoi expasiunea rapida a Cataloniei a fost iarasi oprita brusc de razboaiele napoleoniene de la inceputul secolului al XIX-lea. In anii de dupa razboi a izbucnit o epidemie de febra galbena care a facut consiliul Barcelonei sa se declare pesimist in privinta recuperarii orasului. Pana in 1836 reconstructia era completa deja iar Barcelona era in plina dezvoltare a unor noi industrii. Prima linie ferata a Spaniei a fost contruita intre Barcelona si Mataro, la 30 de km spre nord in anul 1848.

Dupa revolutia din 1868 care a dus la indepartarea dinastiei de Bourbon de la conducerea Spaniei, Madrid si Barcelona au reusit sa convietuiasca in pace. Tot in aceasta perioada a luat nastere o tendinta politica de independenta a Catalaniei. Cu toate acestea prosperitatea vremurilor s-a reflectat perfect in Expozitia Mondiala din 1888, cand Barcelona a devenit un oras al teraselor si cafenelelor populate de o burghezie infloritoare.

Primii ani ai secolului XX sunt marcati de tensiuni sociale in baronii industriali si clasa muncitoare. Anarhisti din Franta au venit in Barcelona si au castigat o puternica sustinere. In scurt timp Barcelona a devenit cunoscut ca orasul bombelor si terorismului. In 1909 in Barcelona au avut loc revolte care au durat o saptamana si in timpul carora au fost distruse 70 de cladiri ce apartineau ordinelor religioase. Liderul miscarii, Francesc Ferrer a fost mai tarziu executat. Anii acestia nu au fost doar o perioada de conflicte si neliniste ci au fost si anii modernismului, o miscare culturala foarte puternica ce si-a facut simtita prezenta in Barcelona.

In 1931 Regele Alfons al XIII a fost exilat in urma alegerilor castigate de alianta de stanga. Acesta a fost inceputul celei de-a doua republici. Razboiul Civil a fost inceputul celei mai intunecate perioade a Spaniei. In aceste vremuri s-a incercat reprimarea totala a identitatii catalane. Abia dupa moartea lui Franco si noua constitutie din 1977, Catalonia si-a recastigat statutul autonom si posibilitatea de autoguvernare. Anii conducerii lui Franco au fost dezastrosi pentru Barcelona. Migrari masive au dus la suprapopulare si proasta planificare urbana a dus la lucrari de constructii necontrolate. Dupa moartea lui Franco insa Barcelona a reusit din nou sa se redreseze asa cum a facut-o de atatea ori de-a lungul istoriei sale zbuciumate.

In 1992 orasul a suferit cele mai complexe lucrari de modernizare din toata istoria sa pentru a putea gazdui Jocurile Olimpice de vara. Pe langa schimbarile palpabile cum ar fi parcuri, muzee, drumuri si toata infrastructura s-au produs si schimbari care nu se vad dar se simt: mandria si entuziasmul pe care locuitorii Barcelonei le-au recastigat.