Pastravaria Tismana


Si cum umblam noi de ceva vreme in acea zi, am ajuns la Pastravaria Tismana (a Ocolului Silvic), nu din mare interes agricol sau turistic, ci de… foame. Nu gasesti usor restaurante in zona. Ii retinusem numele din cautarile pregatitoare de pe net. Din pacate, ei doar cresteau pastravi - intr-un numar impresionant de 75 de bazine mari - pe care ii trimiteau catre diversi clienti: supermagazine, piete, restaurante din Oltenia si din tara. Ne-ar fi vandut si noua, dar nu gatiti. Am privit cu jind locul, bazinele, si mai ales pastravii vioi, si am plecat mai departe, lasand in urma indicatoare catre firme care ofereau consultanta pentru infiintarea de pastravarii!

Pastravaria Tismana
Pastravaria Tismana

Si uite-asa am patruns in Tara Pastravilor, pentru urmatoarele 3-4 zile! Intinsa din Oltenia pana in Caras-Severin (si poate mai departe), toata zona subcarpatica creste pastravi. Fiecare orasel si comuna au pastravaria ocolului silvic. Uneori si hotelurile sau particularii mai cu stare sau cu un paraias in apropiere. Pastravul proaspat cu mamaliguta avea sa urmeze ciorbei de vacuta sau de legume, in meniul nostru zilnic de excursie. Foarte bun si sanatos: loco, eco si hipocaloric (sper ca nu va incerca nimeni sa-mi demonstreze contrariul)

Indrumati de localnici, am ajuns sa servim pastravul cu mamaliguta la restaurantul hostelului Izvorul Rece din Baia de Arama (si el cu propria pastravarie). Le-am fost profund recunoscatoare pana seara tarziu, caci nu-mi imaginam ca voi gasi altceva decent in zona, duminica dupa-amiaza pe la 4-5 pm, dupa o zi de drumetit si vizitat…

Podul lui Dumnezeu de la Ponoare
Podul lui Dumnezeu de la Ponoare

Tot localnicii ne-au indrumat catre Podul lui Dumnezeu. La 7 km de Baia de Arama, spre Ponoarele, podul este un fenomen natural peste care ai trece senin, pentru ca soseaua a fost construita peste el. Este al doilea ca marime in Europa, dar singurul din lume deschis traficului rutier, inclusiv de mare tonaj (sursa: wikipedia). Sunt cateva tablite turistice la intrarea pe pod, pe care evident nu le observi daca nu stii de dinainte unde sa opressti – tipic pentru semnalizarea turistica nationala – care informeaza despre alte locuri interesante din zona: campul de lapiezuri, padurea de liliac salbatic, lacul Zaton. Era seara si n-am fi avut timp sa le exploram, asa ca ne-am multumit cu un mic urcus si admirarea panoramei zonei, cu Podul Natural in centru! Ne-am indreptat apoi spre Baile Herculane, orasul unde am innoptat si a carui poveste (trista) o voi relua ulterior.

Articol din seria Oltenia si Cheile Nerei. Vezi aici intreaga succesiune de articole