Prin Oltenia si Cheile Nerei

Traseul aceastei excursii se datoreaza in buna masura colegei brunete de la gym - al carei nume nici macar nu-l cunosc. O doamna matura, placuta si sociabila, a carei fiica a terminat arhitectura anul acesta.

Era anul trecut, dupa ce tocmai se intorsese dintr-o excursie pe un traseu similar. Mi-a povestit pe unde a fost si ce a vazut, apoi a gasit o foaie de hartie cam sifonata, si un creion neascutit, cu care a notat nume de localitati, de hanuri, de obiective. Cateva repere. Notitele ei au zacut sub dosarele mele, pe birou, un an de zile, pana cand le-a venit vremea. Samanta a incoltit: le-am recitit si pornind de la ele, am inceput sa pregatesc calatoria, cu obisnuitele ajutoare online: google maps, booking, cateva bloguri de calatorii.

Nu am nici o coordonata a ei, asa ca, pana o voi reintalni la gym, ii multumesc prin intermediul acestor randuri!

(2 zile: Bucuresti - Rm. Valcea - Horezu - Targu Jiu - Tismana - Baia de Arama - Baile Herculane)

1 zi: Baile Herculane – Orsova – Sasca Montana)

(2.5 zile: Parcul National Cheile Nerei – Beusnita; Cascada Bigar; Baile Herculane)

Pe parcursul acestui itinerariu am vizitat in ordine urmatoarele puncte de atractie:

Mai jos puteti vedea o harta pe care sunt marcate punctele turistice de pe itinerariul propus:

Am calatorit 6 zile cu masina. Am drumetit pe Cheile Nerei si ale Sohodolului. Am vazut sau vizitat o multime de obiective de toate categoriile. Ne-am plimbat cu barca pe defileul Dunarii la Cazane. Am stat de vorba cu oamenii. Ce as alege, in loc de incheiere, dintre toate acestea?

Imi reamintesc nordul Olteniei, pe unde am umblat 2 zile. O buna parte a calatoriei a fost legata de satele si orasele de la deal. Cu manastirile, casele, raurile si oamenii lor. Imi amintesc cum le vedeam acum 40 de ani, cu ochi de copil. Aspectul drumurilor, al caselor, gradinile cu copaci batrani sau tufele de flori, smocurile de iarba sau ciulinii de pe marginea drumurilor. Si oamenii: batranii care stau cuminti la poarta sau umbla leganat pe inchipuirea de trotuar, copiii zburataciti in toate partile, tinerii pe bicicleta, fetele etalandu-si ultimele achizitii vestimentare, unele exagerat de stridente prin culoare si goliciune si in vadit contrast cu locul. Spre dupa-amiaza, cardurile de vite umpland soseaua, cu oamenii chinuindu-se sa le mentina pe marginea carosabilului sau resemnati sa se scurga dupa ele, in ritmul lor. Imi pare ca toate acestea sunt la fel ca acum 40 ani. Ca nimic nu s-a schimbat dintr-un peisaj vazut la scara macro, ca o pictura care pastreaza esentialul vietii de la tara si reda o atmosfera. Doar mai multe si mai dese masini trec pe sosea, printre oameni si vite, care sunt impinsi spre margine, in zgomot si praf. Am stat uneori de vorba cu acesti oameni. Sunt prietenosi sau uimiti, cel mai adesea confuzi, uitandu-se la tine cu o privire lunga, pana se lamuresc ce vrei si ce pot sa faca pentru tine. Iar daca au inteles si se simt confortabil in prezenta ta, se opresc greu din vorba.

Mi s-a parut fascinant sa regasesc acest peisaj neschimbat, sa am acea senzatie de imersare intr-un loc de la capatul lumii (imi aminteste de o carte cu acest titlu, scrisa de Haruki Murakami, fascinanta si ea, desi nelegata de subiectul povestirii de aici), nemiscat, dar viu in acelasi timp. Cel mai adesea auzim ca e bine sa fim in pas cu tehnologia, cu vremurile, cu schimbarea – mai ales cei din mediul corporatist, dar nu numai, caci a devenit un slogan general - si recunosc ca pana acum nu am pus serios sub semnul intrebarii aceasta axioma. Numai ca in aceasta calatorie si (re)umbland prin satele Olteniei, am simtit si am inteles ca ma bucur ca unele locuri nu s-au schimbat…

Pastravul face acum parte din meniul nostru regulat. Si ne aminteste de locurile umblate si de experientele traite.

Credit: Aceasta succesiune de articole ne-a fost trimisa de Livia Stanciu, care a dorit sa impartaseasca cu cititorii TVL.ro o parte din experientele traite in excursia sa prin Oltenia si Cheile Nerei.

Articole Turism