Scurt istoric al orasului Milano

Originile orasului Milano dateaza din anii 400 i.Hr. cand Galii i-au aparat pe Etrusci impotrica Celtilor care se aflau pe punctul de a cuceri orasul.

Plasat stratetic la intrarea in Peninsula Italica, Milano si intreaga regiune Lombardia au fost mereu de-a lungul secolelor subiect de disputa. Celtii, Romanii, Gotii, Lombarzii si Austro-ungarii au condus destinele orasului in anumite momente din istoria sa si de fiecare data orasul a continuat sa se dezvolte ajungand astazi centrul economic si cultural de necontestat al unei Italii unite.

In anul 222 i.Hr. orasul a fost cucerit de Romani si anexat Imperiului Roman, primind numele de Mediolanum. A devenit o colonie latina permanenta in anul 89 i.Hr. dupa cateva revolte inabusite din fasa. Pana in anul 42 i.Hr. Roma isi extinsese influenta peste “Cisalpine Gaul” (Galia din partea asta a Alpilor) destul de mult pentru a face orasul parte a teritoriilor italiene. In reorganizarea Italiei din anul 15 i.Hr. Imparatul Augustus a facut Milano capitala regiunii Transpadania, ce includea orasele Como, Bergamo, Pavia si Lodi si care se intindea pana la Torino. Datorita pozitiei sale strategice (orasul se afla intre Peninsula Italica si acele zone de dincolo de Alpi vizate de interesele Imperiului Roman) Mediolanum a capatat supranumele de Roma Secunda.

Mediolanum
Mediolanum

Din 292 d.Hr. Mediolanum a devenit capitala a Imperiului Roman de Apus. In aceasta perioada Milano a fost un centru important al consolidarii crestinatatii.

Dupa anul 313 d.Hr., anul Edictului de la Milano – act promulgat de Constantin cel Mare – care legifera libertatea religiei in cadrul Imperiului Roman, crestinismul a luat o si mai mare amploare, iar in Milano au fost construite multe biserici, fiind numit si primul episcop – Sfantul Ambrosie. Desi Milano a inceput sa decada si el odata cu decaderea Imperiului Roman acesta nu si-a pierdut din importanta in regiune nici dupa ce a fost cucerit de Lombarzi in anul 596 d.Hr. si nici cand Pavia a devenit capitala noului regat romano-barbar al longobarzilor. In secolul 8 se poate spune ca a inceput renasterea orasului Milano sub dinastia Carolingiana. Episcopii s-au folosit de influenta lombarda pentru a face o alianta cu imparatul Ottone de Saxonia care a fost incoronat rege al Italiei chiar in biserica Sfantul Ambrosie. Influenta bisericii a fost tot mai mare devenind practic conducatori ai regiunii si in acelasi timp acumuland averi tot mai insemnate. La inceputul anilor 1000 arhiepiscopul de Milano era deja cel mai puternic om din Nordul Italiei. In 1117 Milano a devenit o municipalitate dupa o serie de tulburari politice. In aceasta perioada orasul era guvernat cu legi democratice si si-a extins influenta declarand razboi altor orase din jurul sau. Tot acum a fost contruit si Palazzo della Ragione ca sediu al puterii care guverna orasul.

Dupa ce Frederic Barbarossa a incercat in repetate randuri  sa cucereasca orasul in anul 1167, ”Comuni” (orase guvernate de popor) s-au aliat formand ”Liga Lombarda” care a reusit sa-l infranga pe Barbarossa in anul 1176. Batalia decisiva a avut loc la Legnano si este subiectul uneia din operele lui Giuseppe Verdi. Din anii 1200 importanta orasului Milano a tot crescut iar intr-un final orasul a devenit un oras feudal. Orasul si-a schimbat infatisarea in mod considerabil prin construirea unui zid defensiv, construirea de drumuri pavate si noi cladiri importante.

Perioada guvernarii democratice a luat sfarsit cand puterea a fost acaparata de vechea familie milaneza Visconti. Membrii acestei familii au fost lorzi ai orasului Milano din anul 1277 pana in 1447. Sistemul comunelor se terminase si Milano ca majoritatea oraselor din nordul Italiei ajunsese sa fie condus o singura familie. Din anii 1300 familia Visconti a adus glorie si bogatie orasului si de-a lungul unei generatii, orasele din jur au recunoscut suprematia orasului Milano. Bergamo si Novara in 1332, Cremona in 1334, Como si Lodi in 1335, Piacenza in 1336 si Brescia in 1337, toate s-au supus familiei Visconti. Tot sub conducerea acestei familii a fost inceputa constructia maiestuosului Dom din Milano, in anul 1386, care a devenit simbolul orasului si a Castelului Porta Giovia (castel ce a fost distrus si reconstruit de Francesco Sforza si inca exista si astazi fiind cunoscut sub numele de Castelul Sforza). Dupa ultimul duce Visconti, Filippo Maria au urmat cativa ani de incertitudini politice pana in 1450 cand Francesco Sforza a luat puterea familiei Visconti si Milano a recastigat pacea dupa multi ani de razboi cu Florenta si Venetia. Domnia familiei Sforza a coincis cu perioada Renascentista in Italia. In special in perioada domniei lui Francesco Sforza Milano s-a transformat intr-o metropola puternica. Duomo a fost si el construit dar si biserica Santa Maria delle Grazie. Ludovico Sforza a fost o figura importanta in istoria orasului, aducand arhitecti ca Donato Bramante si Leonardo da Vinci la curtea sa si transformand orasul intr-un centru cultural si artistic important al Italiei. Tot el a incurajat dezvoltarea agriculturii si a industriei matasii, aducand profituri foarte mari orasului.

Potretul lui Francesco Sforza
Potretul lui Francesco Sforza

La inceputul secolului al 16-lea (ultimii ani ai domniei familiei Sforza) nordul Italiei reprezenta unul dintre teritoriile disputate de monarhiile din Spania si Franta. Lombardia s-a bucurat de un simulacru de autonomie dupa ce Regele Frantei Fancisc I a fost invins la Pavia in anul 1525. Francesco Sforza a condus sub tutelajul Sfantul Imparat Roman Carol al V-lea (un Habsburg si Regele Carlos I al Spaniei), dar dupa moartea lui Francesco, Carol si-a asumat puterea directa si au urmat 170 de ani de dominatie spaniola care au transformat ducatul mandru si independent al orasului Milano intr-o capitala de provincie neglijata, administrata, pazita si taxata de straini. A fost o perioada in care nu a existat dezvoltare iar orasul a fost lovit si de plaga in 1630. Din fericire in a doua jumatate a secolului al 17-lea viata religioasa si culturala din Milano a fost revigorata de initiativele familiei Borromeo. Apoi marile razboaie europene din secolul 18 au asigurat dominatia Austriaca asupra orasului, lucru care a schimbat profund intreaga viata sociala, economica, politica si culturala datorita imbunatatirilor aduse de dinastia Habsburgica. Accademia di Brera a fost fondata in aceasta perioada, La Scala a fost construita (aici a debutat si Giuseppe Verdi) si multe alte cladiri neoclasice.

Datorita acestui climat iluminat, Napoleon a fost primit cu entuziasm de milanezi atunci cand a marsaluit in oras in mai 1796. Multi optimisti l-au vazut ca pe un simbol al spiritului reformei democratice. Dupa caderea lui Napoleon in 1814, Congresul de la Viena a readus Lombardia sub dominatie austriaca, dar autro-ungarii nu mai erau acum reformisti. De aceea milanezii au ramas ostili dominatiei austriece. Aceasta ostilitate se gaseste si in operele lui Verdi si este simtamantul ce a explodat in eroicele Cinque Giornate din 1848 (cinci zile de lupte de strada). Rascoala a fost infranta de armatele austriece ce au reintrat in oras si au preluat controlul.

In anul 1859 austro-ungarii au fost alungati din oras si Milano a fost anexat Regatului de Piemont, care a devenit Regatul Italiei doi ani mai tarziu. Miscarea de eliberare a fost un efort reunit al francezilor si piemontezilor dar actiunile decisive au apartinut miscarii Risorgimento si eroului Giuseppe Garibaldi si trupelor sale de gherila. Deoarece capitala politica trebuia sa fie Roma, Milano a devenit din acest moment capitala culturala si economica a Italiei. Pentru a celebra noul statut de independenta, au fost construite o serie de monumente si cladiri cum ar fi Galleria Vittorio Emanuele II.

Partidul fascist a fost fondat in Milano in anul 1919 si a castigat in popularitate datorita climatului creat de greve si greutati economice. Socialismul a evoluat in dictatura iar populatia nu a incercat sa se opuna acestui regim cu exceptia catorva intelectuali si muncitori industriali. In timpul razboiului Milano a fost aproape distrus. Lombardia a fost dupa razboi cea mai importanta zona a boom-ului care transformat Italia, dintr-o tara agricola intr-un lider industrial mondial. Orasul Milano a devenit un centrul financiar major si a constituit punctul cel mai important al imigratiei dinspre sudul Italiei datorita dezvoltarii sale accelerate. Astazi orasul continua sa prospere si sa beneficieze de pe urma invatamintelor istoriei sale foarte bogate.