Berlin - Scurt Istoric al Berlinului

Berlin este un oras prosper si civilizat, si acest lucru se intampla in ciuda si nu datorita istoriei sale de peste 800 de ani.

In anii 1300, cele doua orase comerciale vecine, Berlin si Coelln si-au unit fortele formand un singur oras cu centrul in cartierul de astazi numit Mitte (centru). Aproape distrus complet de Razboiul de Treizeci de Ani, tanarul oras a deschis portile emigrantilor pentru a compensa pierderea de populatie. Astfel au ajuns aici protestanti francezi care erau persecutati in tara lor si in cautarea libertatii religioase au fost primiti cu bratele deschise in Berlin si au regenerat forta de munca din oras. Influenta lor se poate vedea astazi in zona din jurul lui Franzosischer Dom (Catedrala Franceza) sau in dialectul berlinez, ai carui vorbitori inca numesc zona pietonala trottoir.

Ulterior sarcina de a dezvolta orasul a cazut pe umerii Regelui soldat prusac, Frederick Wilhelm I. In 1709, acesta a numit orasul Berlin, capitala iar fiul sau Frederick cel Mare a intarit rolul Prusiei drept una dintre puterile Europei. In aceasta perioada, Curtea Prusaca a fost un leagan de iluminare, fiind frecvent vizitata de filosoful Voltaire. Pretuirea Regelui fata de umanism a stat la baza unei noi ere in arhitectura clasicista si o serie de claridi extraordinare au fost ridicate. Printre acestea se numara Konzerthaus si impozanta cladire ce gazduieste Muzeul Altes. Povestea de dragoste din arta si Berlin se reflecta in faptul ca orasul inca are trei opere importante - Deutsche Oper, Staatsoper, si Komische Oper.

Asediul Vienei din 1863
Napoleon intrand in Berlin prin poarta Brandenburg

Ocupatia Napoleoniana a Berlinului in 1806 a fost primita cu un patriotism fervent si a generat o puternica miscare liberala de reforma. Cu toate acestea, revolutia burgheza din 1848 a avut viata scurta si Wilhelm I a devenit Imparat al Celui De-al Doilea Reich in 1871, cu capitala tot la Berlin.

Berlinul a inflorit in timpul anilor fondarii la sfarsitul secolului al 19-lea. Gigantul industrial Siemens a construit un sistem modern subteran capabil sa transporte sute de mii de oameni zilnic. Savanti ca Robert Koch au fost lideri mondiali in cercetare si dezvoltare, in timp ce artisti ca Gerhard Hauptmann si Wassily Kandinsky au scris pagini importante in istoria artei.

Toate progresele au fost oprite de Primul Razboi Mondial. Dupa razboi, Berlin a devenit centrul atentiei in urma esecului revolutiei din 1918-1919 si a devenit capitala Germaniei ca tara democratica. Republica Weimar a fost o democratie fragila in anii 1920. Orasul si-a asumat rolul de centru exuberant al artelor si divertismentului, fiind in acelasi timp si motorul industrial al tarii. In acea perioada artisti ca Brecht, Gropius si Feininger au faurit o mostenire care si-a lasat amprenta multa vreme prin intreagul continent european.

Berlin a ramas capitala Germaniei si in timpul regimului nazist. Hitler chiar si-a imaginat orasul ca "Germania", capitala unui imperiu global si a inceput sa-si lase amprenta megalomana pe arhitectura si infrastructura orasului. Berlinezii au avut de suferit sub regimul nazist, in special miscarea de stanga care a fost persecutata si bine-inteles importanta comunitate evreiasca. Peste 60.000 de evrei berlinezi, aproape jumatate din populatia evreiasca a orasului, a murit in timpul Holocaust-ului. Alte mii au fugit din tara. Viata culturala evreiasca abia recent a cunoscut o oarecare revigorare.

La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul Berlin nu era nimic mai mult decat o gramada de daramaturi iar populatia sa era injumatatita. Acordul de la Potsdam a impartit orasul in doua parti, fiecare fiind guvernata de aliati – Statele Unite, URSS, Marea Britanie si Franta. Mult prea repede, Berlinul a devenit centrul si simbolul animozitatilor din timpul Razboiului Rece (si locatia preferata pentru filme cu spioni).

In timp ce Republica Democrata Germana si-a proclamat capitala in Berlinul de Est, celelalte trei sectoare vestice au ramas sub supravegherea aliatilor pana in 1990. De ambele parti ale zidului – ridicat in 1961 pentru a ii impiedica pe berlinezii din est sa fuga in vest, Berlinul a continuat sa genereze miscari reformiste, cum ar fi miscarea de pace din Berlinul de Vest si cea de opozitie a regimului cu partid unic din Berlinul de Est.

Caderea Zidului Berlinului din 1989 a fost total neasteptata. Politicieni din ambele parti ale Cortinei de Fier lucrasera pentru o reconciliere inca din anii 1970, dar foarte putini s-au asteptat ca Zidul Berlinului sa cada peste noapte. O generatie intreaga a crescut stiind Berlinul numai ca un oras divizat.

Astazi, Berlinul este inca o data capitala unui stat democratic, dar unificarea sa este inca o munca in plina desfasurare.