Teatrul lui Dionisos din Atena

Teatrul lui Dionisos sau Teatrul lui Dionis a fost primul teatru din lume si a fost construit chiar la poalele Templului Partenon. A fost prima data construit in secolul al V-lea i.C. Era un audiotoriu in aer liber in forma de semicerc facut intr-o scobitura naturala a dealului Acropole ale carui scaune puteau gazdui aproximativ 17.000 de spectatori. A devenit un prototip pentru toate teatrele grecesti.

Teatrul lui Dionisos din Atena

Construit pentru a gazdui cea mai mare sarbatoare teatrala, Dyonisia, Teatrul lui Dionisos putea primi 17.000 de spectatori

Primele randuri aveau scaune din marmura si erau singurele locuri din teatru cu spatar. Preotii din templele lui Dionisos si inalti magistrati din Atena rezervau aceste locuri. Dintre cele 67 de locuri din primele randuri, 50 le reveneau preotilor, apoi oficialilor Atenei, oaspetilor de onoare si apoi simplilor cetateni ai orasului. In fata acestor locuri se gasea un spatiu circular numit orchestra unde corul canta si dansa iar in centru se gasea altarul lui Dionisos. Nivelul orchestrei era cu aproximativ trei metri mai inalt decat cel al altarului. In spatele orchestrei se gasea o fundatie rectangulara care avea rol de scena, locul unde actorii isi interpretau rolurile lor din piesa. In spatele scenei se gasea o cladire pictata sa arate ca intrarea intr-un templu sau un palat. Aici, actorii se retrageau atunci cand nu era nevoie de prezenta lor pe scena sau cand trebuiau sa isi schimbe costumele. Deasupra se gasea doar cerul albastru iar in spate era Acropole. In departare se putea vedea dealurile colorate de maslinii si padurile care inconjurau Atena.

Teatrul lui Dionisos din Atena

Teatrul a fost construit ca rezultat al practicilor religioase din Atena de a il cinsti pe Dionisos, zeul vinului si al fecunditatii. Cu multa vreme inainte de constructia teatrului, exista o ceremonie anuala, un festival organizat in onoarea lui Dionisos, care avea loc chiar in acest loc. Aceasta ceremonie straveche era practicata de coruri de barbati care cantau si dansau in onoarea zeului. Spectatorii se adunau in cerc pentru a ii urmari pe acesti dansatori. De aceea teatrul are forma aceasta circulara. Atunci cand teatrul a fost construit, interpretii cantau si dansau doar despre povestile si viata lui Dionisos, insa mai tarziu au inceput sa reproduca si povestile altor zei si eroi. Povestirile erau spuse sub forma de cantece, la inceput de toti cei care participau iar mai tarziu de un cor format din aproximativ 50 de interpreti. Intre intervalele unui cantec, liderul corului recita o parte din poveste iar cu timpul aceste episoade narative au devenit tot mai importante pana cand au depasit importanta corului. Au inceput sa fie apoi prezentate de doua sau trei persoane iar corul a ajuns sa fie format din numai 15 persoane. Nu aveau voie pe scena mai mult de trei persoane si in timpul unui spectacol era spusa o singura poveste. Corul, desi a pierdut din importanta, a continuat sa creeze intreaga atmosfera pentru reprezentatie, oferind audientei momente de respiro in timpul unei piese tragice.

Festivalul lui Dionisos era o mare reprezentatie dramatica ce avea loc in lunile martie si aprilie. In fiecare an erau alesi trei poeti si fiecare scria o serie de trei tragedii bazate pe o serie de legende grecesti bine cunoscute. La inceput, intrarea in teatru era gratuita insa pe masura ce tot mai multi oameni si-au dorit sa ia parte la spectacole, organizatorii au realizat ca o mica taxa de intrare ar fi benefica pentru teatru. Mai multe piese se jucau in fiecare zi si un premiu se acorda celei mai bune asa ca audienta trebuia sa asiste de la rasarit pana la apus la spectacole. In timp ce urmareau piesele, spectatorii atenieni erau foarte critici si-i aratau fara echivoc dezaprobarea sau sustinerea pentru un anumit moment prin aplauze sau din contra prin lipsa lor.

Legendele si traditiile din care se inspirau mai toate piesele grecesti erau bine-cunoscute tuturor atenienilor. Erau povesti care cinsteau un anumit eveniment important sau explicau anumite aspecte religioase. Legendele erau alese de diferiti dramaturgi, fiecare dintre acestia aducand o noua fateta povestii pentru a sublinia o anumita lectie sau invatatura pe care dorea sa o prezinte audientei. Povestile erau scrise in versuri ceea ce starnea multa emotie in randul spectatorilor. Piesele le dadeau atenienilor teme de reflectie asupra problemelor vietii de zi cu zi si a relatiilor dintre oameni si zei.

Fiecare piesa de teatru urma o tipar care a dat nastere culturii teatrale. Atunci cand piesa de teatru incepea, doar trei actori aveau voie pe scena in acelasi timp. Actorii purtau de obicei costume foarte elaborate si in picioare aveau niste talpici din lemn numite buskin. Acestea adaugau vreo 15 cm la inaltimea actorului, ajutandu-l sa para mai inalt si mai impresionant in ochii spectatorilor. Actorii purtau si masti care ajutau spectatorii sa identifice personajul si starile de spirit pe care acesta le avea. Masca includea o deschizatura ampla in jurul gurii pentru ca vocea actorului sa poata fi auzita de imensa audienta din teatru. Actorii schimbau mastile pe parcursul piesei pe masura ce personajele interpretate se schimbau. Nu existau cortine si piesele nu erau impartite in acte astfel incat corul avea rolul de a umple momentele moarte. Atunci cand piesa interpretata era o tragedie, calamitatea finala nu era niciodata arata pe scena, insa un mesager isi facea aparitia si povestea audientei ce s-a intamplat.

Aparitia dramei si a teatrului a fost o piatra de temelie pentru cultura greaca intrucat astfel s-au transmis civilizatiilor invecinate si a celor viitoare o multime de informatii despre credinta grecilor, despre cultura si stilul lor de viata. Constructia teatrului lui Dionisos in sine e marturie a priceperii ingineresti si arhitectonice de care au dat dovada. De asemenea se pare ca aveau o vaga idee despre acustica si intelegeau cum functioneaza pentru ca oriunde te-ai fi aflat in teatru, puteai auzi ce spuneau actorii de pe scena. Piesele de teatru ce se jucau pe scena ofereau informatii despre istoria Greciei si despre mitologie. In mod evident nu s-ar fi jucat piese care nu prezentau interes pentru public si de aceea e foarte probabil ca doar aspecte care erau importante si prezentau interes cum ar fi credinta sau patrimoniul cultural sa fie transmise prin piesele de teatru. Aparitia dramei si a teatrului confirma credinta absoluta a grecilor in zei, intrucat acestea nici nu ar fi aparut daca nu erau legate de slavirea lui Dionis de catre atenieni.

In ciuda trecerii timpului, Teatrul lui Dionisos inca isi mentine esenta. Este extrem de placut sa stai pe locurile pe care stateau atenienii acum mii de ani si sa iti imaginezi una dintre primele tragedii grecesti desfasurandu-se in fata ochilor.