Clisura Dunarii


Cu aceasta zi am patruns in alta zona a excursiei noastre: in cea turistica/comerciala, in care se exploateaza - inca neprofesional - ceea ce natura ne-a oferit sau ceea ce noi am creat.

Doamna bruneta mi-a lasat pe hartie, scris apasat cu creionul tesit, obiectivele din clisura Dunarii. Clisura este un cuvant de origine slava, cum sunt de altfel mai toate numele localitatilor din zona, romanizate ulterior. Cum si alte bloguri sau persoane au insistat ca o plimbare cu barca pe Dunare in amonte de Orsova este de neiertat, am trecut obiectivul in program.

Orsova si Manastirea Sfanta Ana

Am rezervat o calatorie cu salupa la un particular recomandat de pensiunea din B. Herculane; ne-a programat la ora 12. Aveam vreo ora si ceva sa exploram orasul Orsova. Am ales mai intai Manastirea Sfanta Ana, cocotata sus pe deal, cu o vedere impresionanta asupra orasului, Dunarii si muntilor. Superba asezare, frumoasa constructia de lemn in forma de careu – ctitorita de Pamfil Seicaru. Nesfiintita imediat dupa terminare, manastirea a functionat drept restaurant (han) si discoteca odata cu venirea comunistilor, fiind tarnosita abia in 1990. Daca nu ai un motiv religios, iti ajung 10-15 minute sa privesti zona, sa intri in biserica si sa mergi pe terasa dinspre altar ca sa admiri panorama.

Manastirea Sfanta Ana
Manastirea Sfanta Ana

Am coborat dealul si ne-am oprit putin in parcul central din Orsova, semi-aranjat si semi-darapanat. O constructie ca dintr-un SF despre cufundarea Pamantului in cenusia era post-industriala prin distrugerea naturii, strajuieste promontoriul unui parculet cu ceva alei si cu verdeata.

La ponton, am avut surpriza ca minimul de sase omuleti pentru calatoria cu salupa de la ora 12 sa nu se intruneasca, drept care am fost vanati de un competitor, care avea nevoie de ultimii doi clienti. Mare concurenta: multi localnici care au pornit un mini-business din insotirea pe defileu acum cativa ani - cand numarul turistilor era sensibil mai mare - se straduiesc sa supravietuiasca. Pe traseu, aici ca si in nordul Olteniei, am auzit localnici plangandu-se de reclama negativa care se face zonei in media, prin stratageme mincinoase de genul inundatii, alunecari de teren sau stricaciuni de drumuri, exagerate, pentru a migra putinii turisti spre zone mai comerciale gen Valea Prahovei! Imi este greu sa comentez… Stiu insa ca mie mi-a placut sensibil mai mult zona Olteniei - mai rurala, mai neumblata de (anume categorii de) turisti, cu farmecul sau vechi si obiectivele interesante - decat super-aglomerata si comerciala Vale a Prahovei!

Clisura Dunarii
Clisura Dunarii

Manastirea Mraconia
Manastirea Mraconia

Iata-ne asadar in salupa, impreuna cu doua perechi de “porumbei”, inaintand pe clisura Dunarii spre amonte de Orsova. Capul lui Decebal si Tabula Traiana (pe malul sarbesc) sculptate in stanca, la doua milenii distanta, Manastirea Mraconia si Pestera Ponicova sunt atractiile spre care ghidul nostru ad-hoc (mai degraba carmaci de barca cu motor) ne indruma privirile. Doar in Grota Veterani am intrat pentru o scurta vizita ghidata.

Pestera Ponicova
Pestera Ponicova

Chipul lui Decebal din Clisura Dunarii
Chipul lui Decebal din Clisura Dunarii

Clisura Dunarii
Clisura Dunarii

Localnicii sunt multumiti ca dl. Dragan a finantat cioplirea in piatra a chipului lui Decebal, pentru ca atrage multi turisti, inclusiv straini, fiind cea mai mare sculptura in piatra din Europa si a doua din lume (dupa presedintii americani, evident). Dar mie mi se pare nepotrivit sa-si puna numele pe inscriptia “Decebalus Rex – Dragan fecit”. Nu poti sa nu te intrebi pentru cine a ridicat de fapt monumentul, si sa nu te puna pe ganduri obsesia sa de imortalitate si glorie…

Doua ore de defileu, Cazanele Mici si Mari, Dunarea lata si inaltata (prin construirea hidrocentralei acum 40 ani) cu zeci de metri deasupra fostelor asezari din zona, povestea satelor mutate mai sus pe deal, o zi superba de vara, salupa care aluneca ba lin, ba salta pe valuri… O experienta excelenta: doar murdaria adunata pe Dunare (cu recipiente de plastic plutitoare) a umbrit-o usor…

Dupa saramura lipoveneasca si pastrav J, am reluat (aproape) aceeasi ruta pe soseaua sinuoasa suspendata pe coasta muntelui, de la Orsova la Moldova Veche. Frumos drum – m-a dus cu gandul la drumurile croate de coasta pe care le-am parcurs acum 5 ani. Destul de aerisit traficul, ceea ce evident a sporit calitatea experientei. Drumul in general bun, mici portiuni de gropi/ denivelari. Cate un sat, cate o cetate pe malul sarbesc, cate un motel pe malul romanesc, condimentau grandoarea peisajului… Apoi am virat spre nord, in total vreo 160 km Orsova - Sasca Montana (la intrarea in Cheile Nerei).

Am avut noroc si am evitat drumul prin Moldova Noua, marcat pe harta (standard si GPS) ca drum de acces spre Sasca. Urcasem deja un kilometru pe asa-zisa sosea judeteana cu aspect de drum forestier grosier. Insa starea sa se deteriora rapid si vizibil, pana in punctul in care te intrebi daca sa mai mergi. Si dilema continua, pentru ca stii ca ai de ajuns undeva. Atunci, in acel loc in care nimeni nu avea ce cauta (si mai ales noi), am zarit pe marginea drumului un batran, cu o undita in mana, incovoiat deasupra ei si concentrat la propria-i activitate. Acela a fost norocul nostru, aripa de inger, pentru ca din “body language-ul” lui (dupa “Buna ziua! Acesta e drumul spre Sasca Montana?”) a fost evident ca eram pe alt taram… Ne-a descris cu precizie pe unde s-o luam, dupa ce facem stanga-mprejur… Am ajuns la Sasca in conditii bune, si am aflat ca nu putini sunt cei care, folosind ghidul rutier sau GPS-ul, urmeaza cu indarjire si suferinta drumul prost

Articol din seria Oltenia si Cheile Nerei. Vezi aici intreaga succesiune de articole